Crezi ca exista si este total tangibil, ca oricand, oriunde si oricum..va exista. Este total gresit. Poate sa dispara. Sa dispara total. Sa nu mai stii nimic, sa nu mai vezi, sa nu mai simti..si asta pentru ca poate. Poate sa nu mai fie la fel cum poate sa fie..este un fapt..si nu sta in puterea ta sa decizi asta. Poate sa te lase sa vezi ce vrea sa vezi sau poate sa nu lase nimic sa transpara. Oricat te-ai chinui sa intelegi sau sa descoperi nu vei reusi la fel cum nu au reusit nici altii care credeau ca pot, ca ei vor schimba totul. Nu au schimbat nimic si inca se mai agita incercad sa gaseasca o logica, o legatura, un fir recursiv..care nu exista. Limitarea mintii umane este ambitia excesiva pe care unii o pot numi prostie..altii perseverenta..Ambitia te limiteaza asupra unui singur culoar de concentrare iar simturile "laterale" devin vulnerabile, poate chiar inexistente..Te-ai gandit la asta? Te-ai gandit ca nu poti cauta ceva ce nu exista? Te-ai gandit ca halucinezi in momentele tale de constienta pura? Esti convins ca starea de luciditate nu este de fapt o stare profunda de inconstienta..de visare..?
La polul opus se afla certitudinea existentei. Existenta definita fix ca o stare de halucinare. Exista, este palpabil, fizic, materie, concret. De ce?..pentru ca vrea si poate..si toate astea pana cand realizezi ca te trezesi si este dimineata.
Concretul?..
Concretul exista sau nu exista la fel cum tu citesti sau nu citesti similar cu gandurile pe care ti le-ai format sau nu ti le-ai format citind ceea ce tocmai ai terminat de citit.
Certitudinea?
Ai citit ce scria mai sus..
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu